Ascultându-l pe președintele țării care anunța, săptămâna
trecută, că după 15 mai se vor schimba regulile izolării, iar autoritățile
chiar lucrează la un plan de relaxare graduală, am avut mari rețineri că este o idee foarte
bună să se spună răspicat, atât de timpuriu și o dată exactă când toate acestea
se vor întâmpla.
Am stat la taclale cu o prietenă exact pe acest subiect
și am convenit împreună că nu era deloc o decizie strălucită. Înțelegeam
perfect că trebuie să se dea omului o perspectivă că va putea ieși cândva din
bârlog, să nu-și taie venele de angoasă de atâta stat în casă, însă ”nu că nu
am avea încredere în oameni, dar chiar că nu avem încredere în oameni la faza asta”….
Avem motivele noastre bine întemeiate pentru a n-o face.
Amândouă știm foarte precis: nu trebuie să fi Mama Omida ca să aproximezi
aproape de perfecție că în secunda a doua de după un astfel anunț se va
institui instantaneu un ”plan de relaxare” în mintea mai multora, iar în
secunda a treia, de obicei, se și iese pe ușă, calendarul fiind ignorat cu
nonșalanță. Fiindcă, în ceea ce privește relaxarea, suntem mai mult decât
suedezi care, iată, au fost destul de relaxați tot timpul, oricâtă pandemie ar
fi fost pe capul lor…
Însă noi nu trăim în Suedia, lucru de remarcat și în
faptul că cei mai disciplinați din societatea noastră – părinții cu copii de
toate vârstele – nu au habar nici în momentul de față cum se vor ”relaxa”
copiii lor la școală sau la grădiniță după data de 15 mai sau puțin mai încolo.
Ce înseamnă această dată pentru ei, reprezentanții
acelei părți ai populației active care oarecum nu s-a plictisit nici până acum,
având de ”alergat” sau chiar de ales
între home office și home schooling, pentru că în situație de izolare chiar
n-au avut încotro?
Ei bine, într-un fel mă număr și eu printre aceștia și aștept și
în momentul de față cu sufletul la gură dacă, spre exemplu, ar fi cazul să-i
caut fiicei mele pe net niște măști micuțe, înfățișând-o pe Cenușăreasa –
mititica mea a dat deja comanda cu mult înainte ca nenea Iohannis să zică orice
în acest sens, legat de vreun copil din România – sau pot sta liniștită în
continuare pe fundul meu carantinat și să-mi văd de treaba mea, de hăumofisăroaică
ce mă aflu?
Dar, hai să fim un pic mai serioși: m-am uitat pe câteva planuri privind redeschiderea școlilor și grădinițelor în țările europene și
pot să zic – dar poate greșesc – că nu avem noi disciplina necesară și nici
condiții prielnice de a pune în practică un astfel de plan, oricât am încerca
să-l adaptăm la societatea noastră.
Spre exemplu, copiii din Europa vor vizita prin rotație instituția
de învățământ (ca să nu fie mai mulți de 10-15 deodată), vor avea bănci așezate la o anumită distanță și măsuri
de distanțare fizică la accesul în instituție…
La noi, în schimb, foarte previzibil ”rotație” ar face
doar capul profesorilor și educatorilor până organizează asta sau măcar ceva
foarte asemănător, nemaivorbind de conflictele foarte plauzibile care s-ar putea isca în urma rotației elevilor.
Școlile și
grădinițele sunt oricum supraaglomerate (ce să mai ”distanțezi” într-o clasă de
doar câțiva metrii pătrați?), pe de altă parte, noi chiar nu suntem o ”cultură
a distanțării” aproape în niciun sens. Mă rog, mai puțin în distanțarea de punctul
de vedere și necesitățile celuilalt, diferit de noi sau ale celui care nu este de acord
cu noi, pentru că la asta chiar că suntem campioni mondiali fără drept de apel. Dar în toate celelalte stăm destul de
aproape unii de alții, așa văd eu... Ceea ce în momentul de față periclitează
nerăspândirea virusului, ca să zic așa.
Coborând ideea la nivel de individ: eu chiar am o
problemă cu purtarea măștii. Nu vă ambalați: văd rostul unei prevenții de acest
gen, însă mi se pare extrem de neconfortabilă. De abia aștept s-o scot, mi se
aburesc ochelarii…
Iar în situația în care eu de abia aștept să mi-o smulg de pe
față, cum aș putea să-i explic foarte convingătoare fiicei mele că ”mămică
dragă, tu trebuie să stai cu masca de Cenușăreasă pe tine aproape tatttă ziua că, știi,
altminteri nu îi vom putea vizita pe bunicii tăi”…
Ca atare, eu prevăd aici o serie de mici catastrofe
personalizate și tare mi-aș dor ca, totuși, să nu am dreptate…
Dar deocamdată să stăm cu toții relaxați și să așteptăm
cuminți detalii ale planului de relaxare.
Altă opțiune oricum n-avem.
Comments
Post a Comment