Bună ziua, că
”bun venit în România” nu vă pot spune, doar în anumite privințe… Dumneavoastră
ați ajuns în țara noastră de mai bine de o lună
și ați reușit să dați peste cap cam…
Vă mulțumesc mult pentru această oportunitate de a-mi
exprima și eu punctul de vedere… Da, ați formulat foarte precis: eu am dat
peste cap cam tot ce era de dat peste cap. Însă, de fapt, nu ține de
responsabilitatea Republicii Nepopulare a Pandemiei să se implice în treburile
interne ale unei țări, doar că i s-a oferit pe tavă o atare imixtiune.
Eu am sosit aici cu un mandat foarte clar: să ajut
societatea să-și dea seama cam pe unde sunt urgențele de neamânat (da, chiar așa!). Vorbim aici
de un know-how foarte valoros, pentru că văzusem cât de șubrede sunt acele piloane care au fost așezate acum 30 ani, cum nu funcționează instituții importante
pentru societate, pentru oameni. Acum toate acestea au ajuns la vedere și nu
cred că este ceva tocmai de ignorat…
Vorbiți aici de
fenomenul prevenției sau de necesitatea unei schimbări de mentalitate?
Prevenție? Eu cred că glumiți… Prevenția nu va fi
instituită la modul serios în România nici după trecerea pe-aici a cinșpe
atașați virali, fiindcă aici se urmărește doar efectul politic imediat. Mă rog,
este vorba și de așteptările societăți care oricum nu vor fi îndeajuns de
consecvente pentru a solicita o astfel de atitudine precaută din partea
autorităților.
Iar în ceea ce privește mentalitatea… Ce să mai vorbim? Când
vezi zilnic și oră de oră la televizor mentalitatea în toată frumusețea ei și
tot nu vrei să schimbi ceva la bază… Păi să știți că exact așa va arăta o
situație viitoare, nu va fi cu nimic mai diferită.
Dumneavoastră ați văzut cât de ușor a fost sădită frica
printre oameni? Și cum anume? Să fim serioși: seriozitatea, rigoarea și
promptitudinea, chiar excesul de zel al autorităților se datorează faptului că
vor să mascheze lacune înfiorătoare. Nu sănătatea oamenilor este miza aici, ci
momentul în care vor fi trași la răspundere pentru gestionarea resurselor pe
care le-au primit din partea Republicii Nepopulare a Pandemiei. Când nu ai
paturi în spitale, iar doctorii tăi lucrează mai mult prin Occident, atunci
cea mai isteață manevră este o rigoare care sfidează autoritarismul, pentru că
orice s-ar întâmpla, trebuie să ai grijă ca lacunele să nu se observe. Ca
lipsurile să fie considerate ”normale”…
”Niciun sistem sanitar nu rezistă…” ei bine, nu e chiar
așa: sunt unii care nu doar ”rezistă”, chiar gestionează sau ajută pe alții să
gestioneze. Vedeți, aici e problema, că în România scopul este întotdeauna
acela de ”a rezista” și nu voința de a
înfrunta sau de a administra direct și corect o problemă, adică o atitudine proactivă
care dă speranță oamenilor, nu le spune din start: ”fiți ca niște plante
ofilite prin deșert: rezistați”. Mă rog, ar fi mai multe de spus aici, dar am vorbit
cam mult…
De la venirea
dumneavoastră aici care au fost cele mai neașteptate momente în gestionarea
relației cu Republica Nepopulară a Pandemiei?
Păi problema asta cu religia, în primul rând… Cine stă
mai evlavios acasă și cine nu. Vă spun sincer: pe mine chiar m-a pierdut lumea
de aici la acest capitol. Atunci mi-am dat seama că nu am fost foarte clar și
aplicat. În ceea ce ne privește, chestiunile astea cu diferențele religioase,
etnice sau de orientare sexuală nu intră în protocol, nu se ține cont de ele… Republica
Nepopulară a Pandemiei nu face astfel de diferențieri: s-a pierdut o ocazie
bună de a vedea că cel puțin în fața noastră toți oamenii sunt egali. Pentru că
au avut unii ideea de a organiza o petrecere de diferențiere, după care au mai
pierdut din avânt… și bine au făcut. Să le fie învățătură de minte și în
continuare, după ce îmi va expira mandatul…
Ce puteți să-mi
spuneți despre prestația autorităților în ceea ce privește aplicare
protocolului cu Republica Nepopulară a Pandemiei?
Adevărul e că am o sarcină mai puțin complicată decât
colegul meu din Statele Unite unde, iată, aproape că s-a trecut și la măsuri absolut
extreme: se toarnă dezinfectat peste tot, chiar și peste pacienți, la sfatul
igienizatorului-șef Trump… La așa un succes fulminant nu ne-am fi așteptat în
ceea ce privește atacul asupra sănătății mintale! Deci chiar în halul ăla nu
s-a ajuns, ceea ce nu înseamnă și faptul că este mai umană treaba în această
țară...
În România, autoritățile se împart în continuare în două
categorii: ”cei care au niște alegeri de câștigat” și ”cei care n-au niște
alegeri de câștigat” într-un orizont de timp foarte apropiat protocolului
nostru. Lucrurile trebuie privite și analizate foarte atent și din acest punct
de vedere. A, că unii nu prea știu nici acum din care categorie fac parte, asta
e altceva. Dar, în principiu, cam așa stau lucrurile. Nu se numără oamenii
sănătoși la cap, ci doar victimele și voturile care oarecum sunt direct
corelate, nu știu dacă mă-nțelegeți..
Dar oamenii, în general, ca să rămână sănătoși la cap, ar
avea nevoie de nițel mai multă organizare, ceea ce în momentul de față pare un
lucru de neatins. Republica Nepopulară a Pandemiei nu are prins în protocol că în
urma know-how-ului însușit trebuie să rămână doar niște meduze sănătoase, fără
creier, lipsite de orice conținut și cu zero lei în pungă… Noi tot spunem că a
ieși în câștig nu înseamnă doar o statistică a celor care au supraviețuit, și că
protocolul are și o parte calitativă de îndeplinit.
Ei bine, eu cred că România va reuși să iasă în câștig
doar la numărul de locuitori rămași vii și încă în țară, nu și la numărul locuitorilor
care pot face diverse lucruri în această țară pentru că au rămas vii. O
diferență care ar merita o analiză mai amplă…
Dacă tot ați
adus vorba de viitor: ce puteți să-mi spuneți despre generațiile tinere, din
perspectiva Republicii Nepopulare a Pandemiei?
Știți, aici mă miră foarte tare faptul că lipsa de
perspectivă ”oferită” generațiilor viitoare, cele mai rezistente și conform
protocolului cu Republica Nepopulară a Pandemiei, provoacă doar o nemulțumire
care mocnește în străfunduri.
Da, știu, copiii și tinerii din generațiile anterioare au
avut de îndurat mai multe și nu chiar niște situații lesne trecătoare (războaie,
dictaturi), însă acei copii sunt astăzi părinții și bunicii copiilor de acum.
Ei știu foarte bine că nu e timp de pierdut aici, pentru că în urma unei
situații grele care durează mult, omul poate rămâne cu sechele toată viața.
Deci este nevoie de o stare de normalitate pentru ei cât
mai curând posibil. Aici chiar că trebuie ca autoritățile să fie ținute din
scurt și constrânse cumva să facă niște pași repezi în stabilirea acestei normalități
pentru acești copii și tineri.
Să închizi instituțiile de învățământ până la o dată nu
prea exactă iarăși nu este ”gestionarea” problemei, ci doar prelungirea
statutului de plantă ornamentală care ”rezistă” fizic… Dar cred că deja vorbesc
doar ca să mă aud vorbind…
Când intenționați
să părăsiți România?
Păi în niciun caz atunci când au prevăzut autoritățile
acest lucru în planul lor. Și nici protocolul nostru nu este foarte clar în
acest sens…
De aceea vă spun: vedeți-vă de treabă și, între timp, să
luați în calcul și prezența mea aici. Fiți cu luare aminte, dar nici nu
persistați în tatonarea asta parcă fără de sfârșit. Știți deja niște lucruri
foarte utile, ați trecut prin toate stările, deci faceți încă o chestie cam neobișnuită
în România: încercați să puneți un pic deoparte politica (nu vă temeți: dacă
va ieși bine va aduce și voturi, cu siguranță) și încercați să vedeți
interesul OMULUI.
Și vă mai spun moca încă un lucru: pentru un succes
politic de durată este mult mai eficient dacă se urmărește în permanență acest
scop.
Mă rog, necesită un pic de muncă. Dar asta face parte din
micile neplăceri ale… vieții.
Comments
Post a Comment